Lansare de carte “URMA PAȘILOR EI. Iulia Hasdeu între viaţă și nemurire” de Adriana Ungureanu, editura EIKON, anul 2019.

„Intuiția epică a autoarei, Adriana Ungureanu, stă în a nu face un roman de reconstituire arheologică directă, ci unul prin joc de oglinzi.
Vedem o Iulie reflectată, multiplicată. În primul rând prin alter-egoul (și aici expresia trebuie luată în sensul cel mai propriu, deloc metaforic) său, personajul principal propriu-zis al romanului: Rebeca. Ea este și naratorul. Rebeca este și ea, la început, abia o adolescentă, studentă în primul an, sub teroarea examenului de franceză, care nu știe nimic de Hasdeu tatăl și firește nici despre Iulia. Într-o zi de vară ajunge într-un loc care deține o încărcătură stranie, începe un nesfârșit șir de „coincidențe”, (sincronicități le-ar fi spus după câteva decenii Jung) care o apropie pe tânăra din zilele noastre de Iulia, al cărui spirit se convinge că-l întrupează. Soluția narativă este incitantă, pentru a ocoli o facilă apropiere livrescă, o simplă reconstituire istorică. Ci urmărind o identificare existențială, care se suprapune în fapt cu biografia naratoarei. Ea descoperă în anumite momente ale vieții identitatea ei cu Iulia și abia în partea a doua a romanului se avântă să citească „bibliografia”: de la operele tatălui și fiicei, mergând până la lucrări despre spiritism, francmasonierie, monografii de orașe prin care a trecut Iulia etc.
Avem, în acest fel, cel puțin două niveluri ale construcției narative: unul să-i spunem ficțional, menit să ilustreze prezența postumă a Iuliei, prin avatarul ei de azi și altul pur documentar: citate numeroase din operele lui Hasdeu Tatăl, din corespondența lor, adevărat izvor de informații, dar și de interogații, din bibliografia adiacentă „cazului”. E un fel de a ne obliga (strict literar vorbind) să acceptăm teoria spirististă a tatălui. Ingenioasă, combinația face lectura palpitantă ca a unui roman de căutare aventuroasă, de tip „pe urmele …”. Dar identitatea de esență a celor două personaje feminine face ca efortul căutării să fie unul al unei tot mai adâncite descoperiri. Pe măsură ce seria nesfârșită de semne capătă un sens, impune o coerență, Rebeca învață mai întîi să creadă în aceste semne, apoi să le descifreze sensul, prin efort intelectual și deschidere sufletească.
Celălalt palier al narațiunii, cel petrecut în zilele noastre, cuprinde căutarea, mersul literalemente pe urmele tinerei. Există aici o patimă a detaliului care dă culoare și savoare lecturii. Avem de-a face acum cu un roman documentar atent construit, care se îmbină natural cu cel fantast … se citește cu interes și satisfacția de a intra pe un tărâm care, fie de-l acceptăm rațional sau nu, ne intrigă și ne stârnește curiozitatea.
La urma urmei, probabil că pentru noi, astăzi, literatura rămâne singura cale de acces la acest alt plan al existenței. Este miza căutării Rebecăi pe urmele Iuliei….”

Christian Crăciun

Mai multe pe pagina de facebook.